Azi am alergat prin oraș să caut ceva potrivit pentru un cadou simbolic făcut clienților mei. M-am decis să iau câteva portvizit-uri pe care să le gravez cu numele firmei. Am căutat și în sfârșit am găsit un singur model ( nu chiar ce mi-am dorit, pentru că puteam să gravez doar pe interior) care la prima vedere mi-a plăcut, pentru că era cu steagul României și cunoscuții mă consideră naționalist. Fiind grăbit nu mi-am dat seama decât acasă că steagul era pe dos.
Când am aflat întâmplarea, am rămas surprins de prezența de spirit al unui copil de doar 6 anișori.
Da, sa întâmplat chiar în Sibiu, mai precis în Gușterița, în seara zilei de luni 19 DECEMBRIE pe la ora 19.00.
O familie de oameni muncitori își pregăteau lucrurile pentru ziua ce urmează, mama cu copilul de 6 ani prin bucătarie, tatăl și bunica prin celelalte camere iar băiatul cel mare singurul rămas pe stradă cu prietenii.
Dintr-o dată coșul de evacuare al gazelor arse, de la centrala termică, se îmfundă și toate gazele încep să cuprindă bucătăria. La scurt timp mama se prăbușește la podea secerata de monoxidul de carbon. Atunci eroul aleargă să-l cheme pe tatăl aflat în camera alăturată. Când ajunge acesta în bucătărie, cade și el secerat. Copilul aleargă după bunică, dar același lucru se întâmplă și cu aceasta. Atunci eroul nostru pune mâna pe telefon și sună la 112 si le spune celor de la salvare toate detaliile și bineânțeles și adresa unde se află. După telefon, deshide ușile, aprinde toate luminile din casă și aleargă afară zbierând după fratele cel mare. Acesta aleargă în casă și îi scoate pe rând pe toți afară. Au sosit cei de la ambulanță, i-au resuscitat pe toți, iar acum mulțumită acțiunii unui copil de 6 anișori, toți membrii familiei au revenit la viață. Poate unii se întrebă cum e posibil ca copilul să fie singurul rămas conștient în casa, dar explicația este cât se poate de simplă. Gazele arse sunt calde și mai ușoare așa că ele au cuprins bucătăria de sus în jos și nu au apucat să ajungă la nivelul copilului.
Pentru cei care nu-și doresc copii ar trebui ca această întâmplare să-i facă sa se razgândească, pentru că copiii nu numai că spun lucruri trăznite, care îți colorează viața, dar pot chiar să ți-o salveze.
Nu am mai simtit placerea scrisului de ceva vreme. Asta pentru ca am inceput de 8 luni o afacere in imobiliare, care imi ocupa 14 ore pe zi. Desi sunt cca 4 ore pe zi pe net, studiez piata imobiliara si nu am timp de scris. Cand lucram la ziarul Sibiu 100 % , langa colegii care scriau articole, mai strecuram si cate o postare de suflet . Chiar mi-e dor de scris si sper sa am timp sa revin in blogosfera si sa spun raspicat I’ LL BE BACK !
Nascut ortodox, ajuns cam neortodox cu inclinatii… neoortodoxe
Posted: ianuarie 12, 2011 in religieEtichete:pamflet
Pai daca alesii nostri de dupa revolutie erau numiti neocomunisti (chiar daca lor nu le placea sintagma asta si nu si-au asumat-o ) atunci si eu ma pot auto denumi neoortodox.
Asta chiar trebuie s-o auziti.
Ieri am plecat la Presaca(un sat pe linga Alamor) sa particip la inmormantarea unei matusi de-a neveste-mi.
Nimic neobijnuit, totul decurge ca la carte… la cartea cea sfanta bineinteles, pina cind ajungem la sfirsitul slujbei, ingropare etc… cind observ preotul din sat ca se posteaza strategic pe o ulita care dadea spre iesirea din cimitir, cu crucea (sfintita bineinteles) in mina si obliga pe toti asa zisii crestini dar in realitate mai toti “religiosi”(mai toti confunda religia cu crestinismul), sa PUPE crucea si sa se inchine. Sa se inchine e in regula, dar la ce? Parca nu-i voie sa te inchini la idoli sau la chip cioplit. Dar sa pupi crucea deodata cu 100 de “sateni”?…
Asa ca aveam de ales;
-ori sa mint preotul cum ca as fi din alta religie care ma impiedeca sa….
-ori sa-l ocolesc
Brusc mi-am adus aminte ca nevasta mea are o matusa (sora cu defuncta), care s-a pocait.
Am stat in urma si am urmarit ce face nu de alta dar sa ma iau si eu dupa ea.
Se pare ca a fost la multe inmormantari si s-a gandit cum sa evite. Ce mai si-a creat un drumeag printre o cruce si o “filigorie” si s-a strecurat. Hop si eu… Si asa am scapat sa dau explicatii ca nu prea sunt eu prieten cu minciuna.
Acum vreo 3 luni am avut câteva postări gen fotografia tematică, unde am afișat o fotografie( falsificată de mine) în care era, la intrarea întrun magazin alimentar, o capră dinaia de întîmpinare pe care scria mag. alimentar și continua cu o listă de produse. Ei, eu am pus un” F” în față și a rezultat, magazin falimentar. Cred că am avut gura spurcată, pentru că sa adeverit. Acum vreo 3 zile am trecut pe acolo(str. 9 Mai), și în loc de capră am fost întâmpinat de un afiș cu textul “SPAȚIU DE ÎNCHIRIAT”. Aș putea spune, fără nici o undă de răutate, PREVIZIBIL.
Azi de dimineata m-am dus, in interes de servici, la fabrica FLORKE din DAIA (fabrica care detine brandul stefanie F, adica face pile de unghii).
Intimplator acolo am un prieten, pe directorul de vanzari si bineinteles ca i-am facut o vizita neanuntata la birou. Povesti, amintiri si discutii care luneca pe o panta imobiliara, eu venind dintro zona imobiliara dupa fostul job. Toti cei care ma cunosc stiu ca dupa ce expira perioada de neconcurenta, semnata in contractul de munca anterior, voi face un business in imobiliare.
Nici ca am picat mai bine,
Fabrica in care eram, produce Pile.
Spre finalul discutiei i-mi suna telefonul privat (soneria telefonului reda imnul actual al romaniei). Directoru’ cu care povesteam pune mana pe telefonul lui, suna in sectie si ‘comanda’ un set de PILE pentru mine( ca tot am nevoie de pile daca vreau sa-mi deschid o afacere) si astfel am primit primele pile de care am nevoie ca antreprenor.
În dimineaţa asta PC-ul era să nu mă asculte, parcă nu vroia să pună diacritice şi mi-a ieşit în primă fază că sunt mândru că sunt ROMAN, dar m-am încăpăţânat si am reuşit .
DA sunt mândru până în străfundul rărunchilor că sunt Român şi nu plec niciodată capul în faţa nici unui cetăţean al vreunei alte naţiuni.
M-am săturat să văd cum se linguşesc Românii pe lângă orice “pătat”(la figurat vorbind) care ne vizitează ţara, numai pentru că e străin.
Ar trebui să avem suficientă demnitate să impunem respect, măcar între graniţele ţării noastre. În occident nu suntem trataţi preferenţial, cum îi tratează majoritatea Românilor pe VIZITATORI.
Aşa că, hai să strângem hora mare
Să nu mai plecăm definitiv peste hotare
Fi mândru că trăieşti în astă ţară
Nu accepta să ne facă România, de ocară.
De vreo săptămână sa deschis un nou local, în locul localului Fellini şi arată extraordinar.
Nu lipseşte covorul roşu, discurile de aur şi platină, instumente, podium pentru muzică live(în aşteptare), sound plăcut, plasme etc… Singurul lucru care mă enervează e că se fumeazăăă. M-am lăsat de fumat de vreo 6 ani şi refuz să mai trag în piept fumul altora.
Dar merita sa-ti “pierzi” timpul pe acolo…
